Cuviosul Grigorie Decapolitul

Cuviosul Grigorie Decapolitul a trăit în secolul al IX-lea și era de loc din Irinópolis (în Decapole). Educația creștină a primit-o de la mama sa, Maria, cea care, cu adâncă credință în Hristos, l-a înzestrat pe fiul său cu cele mai alese virtuți propovăduite de Evanghelie.

Mai târziu, Grigorie a devenit monah, nevoindu-se continuu pentru a se desăvârși duhovnicește. Se deosebea de ceilalți monahi mai ales prin cultivarea cumpătării. Considera că acest lucru este absolut necesar pentru curățirea minții și pentru potolirea patimilor trupului. Tuturor celor care îl întrebau de ce dă atâta importanță acestei virtuți, le răspundea cu acele cuvinte veșnice înscrise în Evanghelie: ,,Iar oricine se luptă, se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă” (1 Corinteni, 9, 25). Adică, fiecare creștin care se nevoiește, se înfrânează de la toate, inclusiv de la mâncare și băutură. Sunt asemenea acelor atleți care se pregătesc pentru întrecerile din arene, acolo unde se luptă pentru a dobândi o coroană trecătoare. Noi, însă, atleții Lui Hristos, ne nevoim pentru a dobândi cununa cea veșnică, nestricăcioasă.

Grigorie, însă, nu s-a arătat numai a fi un monah desăvârșit. El a luat parte activ în timpul încercărilor prin care Biserica a trecut în timpul împăraților iconomahi. A făcut foarte multe călătorii și în cele din urmă a ajuns la Tesalonic, unde a și rămas la Mănăstirea Sfântul Mina. S-a consacrat scrisului și a adormit întru Domnul la Constantinopol în anul 816.

Tropar, glasul al IV-lea:

Dumnezeul Părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

Alt tropar, glasul al III-lea:

Chip te-ai făcut înfrânării și, prin dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat. Alergarea dreptei credințe o ai săvârșit și cu învățăturile lumea ai luminat, și ai mustrat cugetele celor rău credincioși Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te Lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Sedealnă, glasul al IV-lea, ,,Degrab întâmpină”:

Cu dumnezeiască strălucire fiind luminat, ai depărtat întunericul patimilor celor de suflet păgubitoare, Grigorie, pururea mărite, înălțându-te spre înălțimea nepătimirii cea prea curată, ai revărsat cu strălucire raze de tămăduiri, sălășluindu-te întru lumina cea neapusă a împărăției lui Hristos.