Chestiunea primatului – 11. Câteva rezolvări contemporane

După căderea regimului comunist din Albania, Patriarhia Ecumenică îl trimite acolo ca exarh pe Anastásios (Giannoulátos), ca mai apoi, în 1992, să-l aleagă în funcția de arhiepiscop de Tirana. De asemenea, au fost aleși noi mitropoliți proveniți din cadrul Patriarhiei Ecumenice. Într-o epistolă de-a sa către patriarhul ecumenic, Bartolomeu, arhiepiscopul Anastásios notează: «Simțim nevoia să exprimăm alese mulțumiri pentru inițiativa istorică a Sanctității voastre de a reîntemeia Biserica Ortodoxă Autocefală a Albaniei, precum și pentru acțiunile canonice recente ale scaunului ecumenic în direcția soluționării definitive a chestiunii privitoare la alcătuirea ierarhiei Bisericii Albaniei». În epistola-răspuns a patriarhului ecumenic, printre altele, se subliniază următoarele: «Sfânta Mare Biserică Mamă a lui Hristos, conform slujirii încredințate acesteia de către sfintele canoane, s-a aflat înaintea sfintei datorii de a-și asuma inițiativa purtării de grijă [față de Biserica Albaniei, n.tr.]» [135].

În anul 1998, Biserica Cehiei și Slovaciei a fost recunoscută de Patriarhia Ecumenică ca autocefală. De asemenea, s-a stabilit ca Sfântul Mir să fie luat de la Patriarhia Ecumenică, precum și ca preoții și episcopii săi să fie judecați, în primă instanță, de un tribunal, al cărui membri să fie în exclusivitate ierarhi ai Patriarhiei Ecumenice. În a doua instanță, mitropoliții pot recurge la Patriarhia Ecumenică. Conform unei dispoziții speciale a Tomului autocefaliei, Sfântul Sinod al Bisericii Cehiei și Slovaciei va trebui să dea socoteală «pentru eventualele nelegiuiri nu numai în fața Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, ci și în fața Marelui Sinod special convocat în acest scop din grija Patriarhiei Ecumenice».

Conform altei dispoziții, «în privința chestiunilor sau nelămuririlor de natură bisericească, care depășesc limitele jurisdicției Bisericilor autocefale, preafericitul arhiepiscop de Praga și al întregii Cehiei și Slovaciei va trebui să se adreseze către preasfântul scaun patriarhal ecumenic, care este exponentul poziției și părerii valide a tuturor Bisericilor înfrățite, în deplina comuniune a tuturor episcopiilor ortodoxe care mărturisesc cuvântul adevărului» [136].

După demisia (2013) lui Hrisostom, Arhiepiscopul Cehiei și Slovaciei, locțiitorul ales, Simeon, a fost alungat, în mod arbitrar, din scaunul arhiepiscopal de către doi mitropoliți și un episcop vicar, care au ales în locul său un alt locțiitor, ales ulterior, în mod anticanonic, nou arhiepiscop de Cehia și Slovacia. Drept aceea, locțiitorul canonic, Simeon, s-a adresat Patrarhiei Ecumenice pentru soluționarea chestiunii cu pricina. Atât Patriarhia Ecumenică, cât și majoritatea Bisericilor Ortodoxe au refuzat să recunoască alegerea anticanonică a noului arhiepiscop [137].

Este cunoscut faptul că, prin enciclicele din 1902 și 1904 ale patriarhului Ioachim al III-lea, precum și prin enciclica din 1920, Patriarhia Ecumenică și-a asumat diverse inițiative în plan interortodox și intercreștin, lucrând intens la unitatea Bisericilor Ortodoxe și urmărind soluționarea tuturor problemelor care preocupă astăzi atât Ortodoxia, cât și întreaga lume creștină. Astfel, din propria sa inițiativă, au fost convocate patru conferințe interortodoxe. În cadrul primei conferințe, care a avut loc în 1961, în insula Rodos, a fost întocmită o listă cu chestiunile care trebuiesc discutate în cadrul marelui Sinod Panortodox, care urmează să fie convocat. La a doua și a treia conferință (Rodos 1961, respectiv 1963), s-a pus problema dialogului cu Biserica Romano-catolică. În cea de-a patra (Geneva 1968), printre altele, s-a stabilit și modul de conlucrare la nivel interortodox în vederea pregătirii Marelui Sinod Panortodox (la această hotărâre face trimitere textul Bisericii ruse, la ultima notă de subsol).

De asemenea, din inițiativa Patriarhiei Ecumenice, au avut loc patru întruniri pre-sinodale panortodoxe la Geneva (1976, 1982, 1986 și 2009). În cadrul celei de-a treia întruniri, a fost întocmit Regulamentul de funcționare a Conferințelor pre-sinodale panortodoxe (la acest Regulament trimite, de asemenea, textul Bisericii ruse, la ultima notă de subsol) [138].

Va urma…

Note:

[135] Pentru textele cu pricina, vezi Orthodoxia (1998), 419-428.

[136] Pentru Tomul autocefaliei, vezi Orthodoxia 5 (1998),433-438.

[137] http://www.ec–part.org/docdisplay.php?lang=gr&id=1876&tla=gr.

[138] Vezi textul Patriarhiei Moscovei: «Из канонического свода известно, что даже на Западе эти права были не безграничны»