Anixandarele lui Theodoros Fokaéus

Theódoros Fokaéus este considerat unul dintre cei mai însemnați alcătuitori de cântări psaltice din secolul al XIX-lea. S-a născut în Fókaia (Ionía, Asia Mică), fiind fiul preotului Paráschos. A început să învețe muzică psaltică alături de Gheórghios Criteanul. În continuare, se va muta la Constantinopol, unde va deveni ucenic al marilor dascăli de psaltichie, Grigorie Protopsaltul și Hurmuz Hartofilax, cei care, alături de Hrisant de Madit, au elaborat și pus în circulație, începând cu 1814, Noua Sistimă a muzicii psaltice. Principala preocupare a sa, atunci, a fost editarea cărților de muzică, nevoie simțită odată cu adoptarea noului sistem de scriere psaltică, ce a început să se răspândească după 1814.

În ceea ce privește opera sa imnografică și de compoziție, trebuie spus că aceasta este la fel de bogată, ca și cea de editare. El a compus cunoscutele Anixandare ,,pe scurt” (síntoma), glasul al VIII-lea, care sunt cele mai folosite de către psalți până astăzi. De asemenea, a compus polieleul ,,Mărturisiți-vă Domnului”, pe glasul al IV-lea (leghetos), ,,Cuvânt bun”, glas varis tetrafon, dar și o altă variantă pe glasul al VIII-lea (cu stihul închinat Născătoarei ,,Stăpână, primește”, care se cântă la privegherile aghiorite), Doxologii pe diferite glasuri, Heruvice mari și mici și Chinonice duminicale, de asemenea, mari și mici.

Dintre toate compozițiile sale, cele mai îndrăgite și mai întrebuințate rămân Anixandarele pe glasul al VIII-lea care, alături de Anixandarele cele mari ale Sfântului Ioan Cucuzel, sunt cântate aproape la fiecare priveghere de la Sfântul Munte.

Anixandarele lui Theodor Fokaeus, cântă strana părinților vatopedini: