Mesajul Mitropolitului Ierotei Vlachos cu ocazia Anului Nou, 2015

Ierotei,
Cu mila lui Dumnezeu Episcop şi Mitropolit
al Sfintei Mitropolii de Nafpaktos şi Aghios Vlasios

Către clericii şi credincioşii sfintei noastre Mitropolii

Iubiţii mei fraţi,

Odată cu venirea noului an 2015 ne-am întâlnit astăzi în Sfintele Biserici ca să ne rugăm lui Dumnezeu, să Îi mulţumim pentru câte am trăit în anul ce a trecut şi să Îl rugăm pentru cele ce au să se întâmple în noul an, ca să petrecem cu sănătate trupească şi duhovnicească şi să păzim sfânta Lui voie în toate împrejurările vieţii noastre, plăcute sau nu, fiindcă Acestuia Îi aparţine în întregime viaţa noastră. Această mulţumire şi rugăminte se face prin Dumnezeiasca Liturghie şi prin tedeumul ce va urma.

Bineînţeles, cei care cunosc rânduiala liturgică şi a sărbătorilor Bisericii noastre ştiu că Anul nou bisericesc se sărbătoreşte praznicar în fiecare an pe 1 septembrie şi se numeşte „începutul Indictionului”. Slujba acestei zile cuprinde toată bogăţia imnologică a Bisericii noastre privitoare la începutul anului bisericesc. Citind slujba acestei zile constatăm cum voieşte Biserica să trăiască în fiecare an creştinii, pentru ca el să fie mântuitor şi binecuvântat de Dumnezeu.

Astăzi este începutul anului civil, dar şi teologia praznicului este importantă, căci arată cum trebuie să trăim ca şi creştini. Prăznuim astăzi o mare sărbătoare a Împăratului Hristos şi cea a marelui Părinte al Bisericii, Sf. Vasile, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei.

Praznicul împărătesc este Tăierea-împrejur a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După Legea mozaică, pe care Hristos a dat-o iudeilor, trebuia ca fiecare copil de parte bărbătească să treacă prin această faptă dureroasă a tăierii-împrejur, ce era o preînchipuire a Sfântului Botez. Acest lucru l-a îndurat Însuşi Hristos, la opt zile după naşterea Sa, şi dovedeşte marea Lui deşertare de Sine pentru mântuirea noastră. În troparele praznicului se scrie că Hristos, Care era fără de început după Tată şi de opt zile după Maică, nu S-a scârbit „de trupeasca tăiere-împrejur”, ci S-a pogorât la neamul omenesc şi „S-a dat pe Sine chip şi pildă tuturor spre mântuire”. Acesta a păzit Legea pe care El a dat-o, iar noi trebuie să păzim Legea Lui. El a arătat mare smerenie, deşertare de sine, iar noi trebuie să ne smerim, să ne jertfim pentru Dumnezeu şi pentru fraţii noştri.

Apoi, prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare îl arată pe acest mare Părinte al Bisericii drept pildă pentru noi toţi, clerici, monahi şi mireni. Marele Vasile, aşa cum scriu troparele, a fost „de înţelepciune iubitor”, de înţelepciune omenească, dar mai ales dumnezeiască. A trăit ascetic, a studiat Legea lui Dumnezeu, a ales din toate „împreună-vieţuirea cu Dumnezeu”, a păzit „nerobită vrednicia sufletului”, a supus cugetul trupesc Duhului şi stă înaintea lui Hristos ca prieten al Lui. Pentru această viaţă „vărsatus-a Darul” pe buzele şi în scrierile sale şi s-a făcut adevărat „păstor al Bisericii lui Hristos”, învăţând „oile cele cuvântătoare să creadă în Treimea cea de o fiinţă întru o Dumnezeire”.

Aceste două mari sărbători, adică praznicul Tăierii-împrejur a lui Hristos şi cel al Sfântului Vasile cel Mare trebuie să ne insufle în viaţa noastră în noul an. Ca mădulare ale Bisericii trebuie să fim „oameni ai lui Dumnezeu” şi să trăim cu credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu, cu dragoste jertfelnică faţă de fraţii noştri, cu viaţă evanghelică, sacramentală şi ascetică, având cuget bisericesc. Astfel, să trecem şi acest nou an cu sănătate trupească, îndeosebi cu pace în inimă faţă de orice lucru suntem chemaţi să înfruntăm pe parcursul lui.

Anul acesta în care intrăm astăzi ne aminteşte şi de o aniversare a douăzeci de ani în această Sfântă Mitropolie şi să mi se îngăduie să o amintesc.

În ianuarie 1995, în urmă cu douăzeci de ani, a fost ales Mitropolit în această Sfântă Mitropolie pururea-pomenitul Nicodim, iubit frate al meu în Hristos şi prieten, cu care am lucrat împreună în Mitropolia Thivelor şi a Levadiei, acolo unde pe atunci era Mitropolit Arhiepiscopul de azi al Atenei şi al întregii Grecii, k. Ieronim. Însă prezenţa lui în Nafpaktos a fost de scurtă durată, nu s-au împlinit două luni de la întronizarea lui (din 2 aprilie până la 21 mai), adică 49 de zile. Pururea-pomenitul Mitropolit Nicodim era blând, iubitor de slujbe, cu dragoste de Dumnezeu şi de fraţi, dar Domnul, fără să cunoaştem pricinile, l-a luat atât de repede de lângă noi.

Îndată după aceea, anume în luna iulie a acelui an, iarăşi în urmă cu douăzeci de ani, Biserica m-a ales Mitropolit în această Mitropolie veche şi istorică, ca următor al său. Iar de atunci, îndeosebi de la întronizare, păstoresc pe creştinii ce se află în acest spaţiu bisericesc. Mă străduiesc să păzesc voia lui Dumnezeu, dogmele Bisericii şi sfintele Canoane ale Sinoadelor locale şi ecumenice şi să aplic legile bisericeşti. În aceşti douăzeci de ani am încercat mari bucurii, dar şi tristeţi. De altminteri viaţa noastră este o îngemănare de bucurie şi tristeţe. Însă slăvesc pe Dumnezeu pentru ceea ce mi-a îngăduit să trăiesc. Deoarece dincolo de teologia ortodoxă pe care am slujit-o în scris şi oral, mi s-a oferit prilejul să trăiesc în faptă că Biserica este spital, iar Episcopul este Doctor, tămăduidu-i pe oameni, care suferă de boli duhovniceşti. Cunoaştem bine că tămăduirea se face prin medicamente, uneori şi cu operaţii, lucru ce este un principiu fundamental al dreptului canonic şi aşa se exprimă adevărul de credinţă.

Astăzi, în această zi însemnată vă doresc tuturor să treceţi noul an cu sănătate neclătinată, cu credinţă şi cu dragoste de Dumnezeu şi de oameni, cu încredere absolută în Pronia lui Dumnezeu şi cuget bisericesc. De asemenea, vă rog să faceţi rugăciune pe de o parte pentru odihna sufletului pururea-pomenitului Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios, k. Nicodim, iar pe de cealaltă pentru propria mea slujire, ca să îmi închei bine viaţa şi, când va îngădui Dumnezeu să părăsesc această lume deşartă, să mă însoţească mila neţărmurită a lui Dumnezeu şi să dau răspuns bun la înfricoşata Lui Judecată, ce nu poate fi cumpărată.

Cu fierbinţi şi părinteşti binecuvântări,
Mitropolitul de Nafpaktos şi Aghios Vlasios
† Ierotei