‘Toate întru înțelepciune le-ai făcut’

Tradiția isihasmului și rugăciunea neîntreruptă – atât în dimensiunea ei particulară, cât și de obște – constituie trăsături caracteristice ale monahismului atonit. Printre multele ascultări și preocupări ale monahului, se numără și psalmodierea, deoarece aceasta este o componentă inseparabil legată de tipicul și de cultul liturgic.

Cunoscutele ,,Anixandare” ale Sfântului Ioan Cucuzel predomină la privegherile aghiorite și, în ciuda folosirii lor de-a lungul veacurilor, nu și-au pierdut absolut deloc melodicitatea și actualitatea. Psalții aghioriți slujesc cu râvnă și conștiinciozitate arta psaltică și transmit mai departe ucenicilor lor tehnica psaltichiei pentru ca și aceștia, la rândul lor, să transmită mai departe ifosul psaltic aghioritic autentic.

Modul tradițional de predare a muzicii psaltice, care se bazează pe experiență și pe practica orală, este metoda clasică folosită de-a lungul timpului la Sfântul Munte. Notele și noțiunile de muzică psaltică se învață din practică, la strană, în cor, împreună cu ceilalți monahi, în catolicon, acolo unde e sufletul unei mănăstiri.

,,Toate întru înțelepciune le-ai făcut”, glasul al VIII-lea, cântă ieromonahul Teodosie de la Chilia Sfinților Fără-de-Arginți – Nea Skíti: