Sfânta Muceniță Neonilla din Pamfilia

Sfânta Neonila se trăgea dintr-o familie aristocrată din Pamfilia (Asia Mică). În sinaxarul ei nu se precizează exact locul nașterii sale. S-a căsătorit de tânără, dar, la scurtă vreme, soțul ei a murit, iar Neonilla a rămas văduvă la vârsta de 24 de ani. La vârsta aceasta sunt foarte multe ispite pentru o tânără. Însă, cu dragoste fierbinte și credință în Hristos, a înfruntat cu bărbăție toate ispitele. Frumusețea, smerenia, ținuta ei aristocratică, dar și averea materială au atras atenția foarte multor tineri, însă Neonilla era de neînduplecat: înfățișarea, dar și comportamentul ei, arătau că este creștină.

Astfel, atunci când împăratul Dioclețian a pornit prigoana împotriva creștinilor, Neonilla a fost pârâtă autorităților. A fost arestată și dusă la judecător, înaintea căruia Neonilla a mărturisit că este creștină și crede în Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat, și nu primește să aducă jertfă zeilor mincinoși și idolilor născociți de mintea omenească. La auzul acestor vorbe, judecătorul și-a ieșit din minți, dar, așa cum obișnuia, a încercat, mai întâi, cu vorbe mieroase și promisiuni, să o facă pe Neonilla să își schimbe atitudinea și să arate respect față de împărat și față de zei. Însă, văzând că nimic nu folosește, judecătorul a dat-o pe mâna călăilor.

Sunt înfiorătoare și greu de descris caznele pe care prigonitorii idolatrii le născociseră pentru a-i face pe creștini să se lepede de credința în Hristos. Unor astfel de torturi a fost supusă și tânăra Neonilla, care a înfruntat cu curaj fiecare nouă caznă, mai înfricoșătoare decât precedenta. După ce a fost bătută peste față, a fost întinsă la pământ, i-au legat mâinile și picioarele cu sfori, și au început să tragă de ele, întinzându-i trupul. Apoi i-au sfâșiat trupul cu gheare de fier și i-au jupuit pielea. Cine putea să privească o asemenea vedere? Și, mai mult, cine putea să îndure asemenea chinuri? Sfânta, cu ochii ațintiți la cer, a primit de la Domnul Hristos tăria de a îndura toate. Călăii, pentru a-i provoca suferință și mai mare, i-au tăiat tălpile picioarelor, apoi au legat-o cu părul capului de un lemn și au atârnat-o de un copac. După ce au supus-o și la alte felurite și înfricoșătoare chinuri, au aprins un foc mare în care au aruncat-o. Văzând însă că încă mai trăiește, au pus-o într-un sac și au aruncat-o în mare. Astfel a primit Sfânta Muceniță Neonilla cununa luminoasă a muceniciei și s-a adăugat cetei mucenicilor și mărturisitorilor  credinței.

Pomenirea ei se face în fiecare an la 27 ianuarie.

Tropar, glasul al IV-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Neonilla, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc, şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condac, glasul al IV-lea, ,,Arătatu-te-ai astăzi”:

 Pomenirea ostenelilor tale o săvârșim astăzi, o, Sfântă Muceniță Neonilla, purtătoare de biruință, ceea ce ești bucuria celor credincioși și slava mucenicilor.

Megalinarii:

Prin Neonilla, către Hristos rugăciuni să aducem, rugând-o cu căldură, urzelile celor necredincioși  degrab să le surpe, luminând norodul cu înțelepciunea Lui Hristos.  

Sursa:  Sotirios Trampas, Mitropolit de Pisidia,
Mucenici purtători de biruință din Pisidia, Pamphilia, Lykia (Asia Mică),
Tesalonic 2010, bazat pe Synaxarium Constantinopolitanum