Bătrânul Dionisie din Siatista, aghioritul mărturisitor

Puține lucruri cunoaștem despre Ieromonahul Dionisie din Siátista. Cel mai probabil s-a născut între 1750 și 1760, urmând școala la Siátista. După numele de botez se chema Dimitrie, iar după cel de la tunderea în monahism, Dionisie. Monah fiind, s-a mutat în Sfântul Munte, locul său de nevoință fiind Schitul Sfântului Dimitrie al Mănăstirii Vatopedi.

Ieromonahul Dionisie din Siátista

În acea vreme, Sfântul Munte era un centru al monahilor învățați, un adevărat for spiritual al ortodoxiei. Într-o clădire aproape de Mănăstirea Vatopedi funcționa și Școala Athoniada. În acest mediu a intrat și monahul Dionisie, fără să urmeze, însă, cursurile Athoniadei. Cu puțina sa știință de carte, a studiat scrierile Sfântului Ioan Hrisostom, ale Sfântului Efrem Sirul și alte scrieri ascetice și duhovnicești ale Părinților neptici.

Înălțimea duhovnicească a ieromonahului Dionisie a fost vădită tuturor, fiind rânduit în ascultarea de duhovnic. În acea vreme, pentru ca cineva să primească rânduiala de duhovnic la Sfântul Munte trebuia să fie vădit tuturor și recunoscut întru virtute și înălțime duhovnicească. Dionisie însuși scria despre sine că era neînvățat întru cele ale învățăturii omenești, dar a dobândit prin studiu autodidact și nevoință adevărata Înțelepciune, precum și respectul și cinstirea marilor învățați și dascăli ai vremii: mitropoliți și alte fețe bisericești luminate, până și patriarhi care se întâmplau să treacă pe la Sfântul Munte.

Schitul Sfântului Dimitrie al Mănăstirii Vatopedi

S-a păstrat corespondența Ieromonahului Dionisie cu patriarhii ecumenici Procopie și Neofit al VI-lea. Patriarhul Grigorie al V-lea, care a stat 6 ani în Sfântul Munte, la Mănăstirea Iviron, între două mandate la Constantinopol, bătea cu piciorul o cale de trei ceasuri pentru a se întâlni cu Dionisie spre a se spovedi, la Schitul Sfântului Dimitrie.

În afară de corespondență, ieromonahul Dionisie a scris câteva lucrări de tip omiletic: cuvinte, scrieri encomiastice, dedicate anumitor Sfinți. În ciuda strădaniilor sale, nu a reușit să tipărească cele pe care le scrisese. Abia în anul 1928 a fost editat volumul Íchnos Hristoú, din strădania Obștii ieromonahului Savva din Karyés, Sfântul Munte. Carte cuprinde 42 de omilii și alte câteva cuvinte la praznicele anumitor sfinți.

După 40 de ani petrecuți în Sfântul Munte, cândva între anii 1810-1820, ieromonahul Dionisie s-a retras la Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului de la Dryóvouno, în apropiere de Kozáni, unde a fost ales egumen.

Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului, Dryóvouno, Kozani

Lucrarea sa duhovnicească de aici a cuprins și întreținerea unei școli ascunse în mănăstire, chiar sub nasul turcilor, care aveau în apropiere, pe Muntele Ai Ghiorghi, o garnizoană militară. Soldații turci nu vedeau cu ochi buni mănăstirea și activitatea Părintelui Dionisie, iar uneori intrau în mănăstire, căutând pricină de a-l lua la harță. Comandantul postului militar, însă, îl prețuia pe Bătrân.

În curtea Mănăstirii Nașterii Maicii Domnului, Dryóvouno

În ziua de 19 februarie a anului 1794, pe când comandantul garnizoanei lipsea, soldații au intrat în mănăstire, i-au smuls unghiile și i-au zdrobit degetele. După mai multe ceasuri de chinuri, l-au lăsat atârnat, mai mult mort decât viu, cu capul prins în furca ramurii unui stejar din curtea mănăstirii.

Stejarul martiriului Bătrânului Dionisie

Așa s-a săvârșit, în cele din urmă, Bătrânul Dionisie din Siatista, în vârstă de 80, 85 de ani, cel din urmă egumen al Mănăstirii Nașterii Maicii Domnului de la Dryóvouno.

Inscripție pomenind martiriul Bătrânului Dionisie, curtea Mănăstirii de la Dryóvouno

Duhovnic binecuvântat și luminat de Dumnezeu, căruia i-a slujit cu râvnă și întru cunoștință, smerit și purtător de Duh, nevăzut erou al neamului, Bătrânul Dionisie din Siatista a adormit ca un sfânt mucenic, mărturisind credința întru Hristos.

Să avem parte de rugăciunile lui!