,,Maica Dumnezeului nostru”, glasul al V-lea

În planul din veci al Lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc, Născătoarea de Dumnezeu ocupă un loc central. Dintotdeauna, Biserica a cinstit-o pe Fecioara Maria iar acest lucru reiese din textul Evangheliei, ,,căci iată, de acum mă vor ferici toate nemurile”, ori ,,fericit este pântecele care te-a păstrat pe tine și sânii la care ai supt”. Încă din perioada apostolică, figura Maicii Domnului a deținut un loc deosebit, fiind deasupra sfinților, ca ,,cea mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii”. Sfântul Ioan Damaschinul, mare părinte și dogmatist al Bisericii, spune: ,,Pe Sfânta Fecioara o slăvim, ceea ce este Maica Lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu adevărat din aceasta S-a născut, și, cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu este aceea din care Dumnezeu S-a întrupat”.

Acest adevăr dogmatic, pe care aghioriții îl țin cu sfințenie, o cinstește pe Preasfânta ca Maica Lui Dumnezeu și Maica neamului omenesc. Imnul ,,Vrednic este cu adevărat” constituie rugăciunea zilnică și cântarea de sărbătoare cu care monahii o laudă pe Apărătoarea și Ocrotitoarea lor. La privegherile aghiorite, cele două grupuri de psalți, din strana dreaptă, și din strana stângă, vin în fața icoanei Maicii Domnului și, cu recunoștință în suflet, cântă imnul ,,Vrednic este cu adevărat”.

Părinți vatopedini, avându-l în frunte pe părintele Thomás din obștea Tomadeilor, cântă ,,Vrednic este cu adevărat”, glasul al V-lea pentafon.