Bătrânul Calinic Isihastul

Părintele Calinic era de loc din Atena. La vârsta de 18 ani a plecat la Sfântul Munte și, prima dată, a mers și a viețuit la Mănăstirea Iviron. Iubitor de viață idioritmică, a mers la Schitul Sfânta Ana, iar de acolo a mers să viețuiască la Katounákia, având acolo îndrumător duhovnicesc pe Părintele Daniil, de la care a învățat să sculpteze în lemn.

Bătrânul Calinic Isihastul

Din generația monahilor din secolul XX, el a fost unul dintre cei care a practicat cel mai mult rugăciunea minții și a iubit trezvia duhovnicească (νήψις). De aceea, el însuși a fost cel dintâi la practicarea ascultării, care este mama tuturor virtuților folositoare sufletului, și obișnuia să spună că trezvia duhovnicească este darul lui Dumnezeu, și așa cum Creatorul l-a zidit întâi pe om și apoi a suflat asupra lui suflare de viață, la fel și monahul trebuie mai întâi să se curețe pe sine prin lucrarea virtuților și abia apoi va primi de la Dumnezeu harisma rugăciunii minții și a trezviei duhovnicești, procedând precum părinții niptici, punând în practică ceea ce fusese învățat de către îndrumătorii săi spirituali.

Bătrânul Calinic Isihastul

Părintele Calinic nu a avut parte de o educație sistematică, dar, studiind de unul singur și păstrându-și mintea curată, a reușit să pătrundă înțelesurile cele mai adânci ale Scripturii și să dea cele mai bune rezolvări diferitelor probleme teologice din acea vreme.

În 1913, atunci când a izbucnit la Sfântul Munte, între monahii ruși și români, un scandal legat de curentul teologic, ,,Imiaslavie” cu privire la adorarea numelui Lui Iisus. Bătrânul Calinic a fost primul care s-a adresat Sfintei Chinotite, arătând fragilitatea și elementele eterortodoxe ale acestei teorii, caracterizându-i pe adepții acestei mișcări drept ,,oameni fără minte care au lăsat capul și au început să se închine căciulii de pe cap”.

Intervenția la timp a acestui fericit bărbat, dar și tenacitatea de care au dat dovadă membrii Sfintei Chinotite, argumentând cu tărie poziția ortodoxă, a făcut ca acea rătăcire să nu fie îmbrățișată și de alți monahi din Athos, ci numai de monahii ruși. Prin intervenția Patriarhiei Ecumenice și a Bisericii Ruse, o parte dintre monahii ruși au fost îmbarcați pe un vas, scoși din Athos și duși în Munții Caucaz. Monahii ruși care au plecat atunci din Athos reprezentau o treime din totalul monahilor ruși din Sfântul Munte la acea dată. După plecarea acelora, în Sfântul Munte s-a așternut din nou pacea.

Fericitul bătrân Calinic a trăit aproape 55 de ani în pustie, la coliba Sfântului Gherasim cel Nou, și a trecut la cele veșnice la vârsta de 77 de ani, la anul mântuirii 1930. El a fost cel care l-a tuns întru monahism pe Gherasim Menáias, intelectual de seamă, om de litere și absolvent al Universității din Zürich.

Sursa: Arhim. Gavriil Dionisiatul († 1983), Lavsaicon al Sfântului Munte, Ediția a doua, Sfântul Munte, 2002.