Ieromonahul Maxim de la Schitul Sfântului Vasile (1915-2009)

În vremurile de altădată, Schitul Sfântului Vasile cel Mare era un schit foarte bine organizat, cu mulți viețuitori și cu biserică mare ce funcționa normal, închinată fiind Sfântului Ierarh Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei. Astăzi au rămas puțini asceți și isihaști răspândiți pe la diferite colibe și schituri mai mici.

Ieromonahul Maxim de la Schitul Sfântului Vasile cel Mare. Foto: Emanuele Grassi

La acest schit a venit în anul 1937, la vârsta de 22 de ani, Antónios Theodorópoulos (numele de mirean al părintelui Maxim), fiul lui Ioan din Pireu (Atena). Un an mai târziu, în 1938 avea să fie tuns în monahism, primind numele Maxim. Avea să fie hirotonit diacon și mult mai târziu, în anul 1969, preot.

Părintele Maxim a trăit foarte mulți ani la schit, avându-l ucenic pe monahul Vasile. ,,Erau doi părinți cuvioși, autentici lucrători ai vieții călugărești, cu cuget duhovnicesc adânc, adăpați fiind la izvorul vieții isihaste”. Amândoi erau fiii duhovnicești ai unui mare isihast din vremea aceea, Bătrânul Gherasim Ieromonahul.

Opera scriitoricească a părintelui Maxim însumează cărți cu caracter antiretic, dar și scrieri în care critică schimbarea calendarului.

Ieromonahul Maxim a trecut la cele veșnice la locul său de metanie, în anul 2009, la vârsta de 94 de ani.