Muzica bizantină în Regatul Unit

Interviu cu părintele Iosif Palioúras,
fondatorul și directorul Școlii de Muzică Bizantină
a Sfintei Arhiepiscopii a Tiatirelor și Marii Britanii

Primii 11 ani i-am petrecut la mine în sat, apoi am plecat la Seminarul Teologic din insula Tínos, unde am stat 7 ani. Mai apoi, am continuat cu Înalta Școală de Teologie din Atena timp de 3 ani. În continuare, și datorită firii mele, mai melancolice, vroiam să fiu liber, să nu depind de nimeni. Și, deși până la vârsta de 29 de ani, noi eram scutiți de armată, eu am vrut să mă duc să-mi satisfac stagiul militar. Am dorit să fac acest lucru ca să știu că mi-am îndeplinit datoria față de țară. Mai apoi, am petrecut 2 ani la Ierusalim ca profesor de muzică și ieropsalt. Între timp, m-am căsătorit. Am cunoscut-o pe soția mea la Ierusalim. Am mers la Ierusalim cu treburi și m-am întors însurat, așadar. Ne-am căsătorit la Atena și după doar o lună am plecat la Londra. Când am plecat, nu știam foarte bine unde o să merg. Nu știam nici măcar dacă există comunitate greacă la Londra etc. Eu m-am dus la Londra doar ca să mă ocup cu muzica. Nici măcar nu îmi plăcea foarte mult să trăiesc în afara țării mele. Mulți m-au întrebat dacă nu vreau să merg în America. Le-am spus că nu am nici un motiv ca să plec în America. Poate să fie foarte tentant să mergi în America. Copiii mei au fost de 15-20 de ori. Pe mine nu mă tentează, însă. Eu, în Grecia aș vrea să merg, la mine în sat, să-i revăd pe toți ai mei, să mă odihnesc duhovnicește, să-mi încarc bateriile.

Așadar, venit aici, la Londra, unde sunt, probabil unele dintre cele mai mari școli de muzică din Europa vrând, poate, să fac o comparație – și să ofer, și eu ceva, totodată – între muzica bizantină pe care o studiasem în țară, și muzica cultă din Occident. Am vrut să văd ce este, cu adevărat, această muzică ce ne unește pe noi, creștinii, și care este efectul ei asupra tuturor, nu doar asupra noastră. Trebuie să găsim acele puncte comune, care ne unesc, nu ceea ce ne diferențiază. Trebuie să găsim elemente comune care ne leagă de ceilalți. Acesta este crezul meu și pentru aceasta am venit aici. Nu pot spune că am avut mari realizări aici, am făcut un master și am lucrat, o perioadă în sistemul de învățământ. Apoi, lucrurile s-au mai schimbat, au venit pe lume și primii copii, am hotărât să devin cleric. Încă din primele zile, arhiepiscopul Grigorie, care, pe atunci era episcop vicar de Tropéous în comunitatea ,,Panaghia”, care mi-a și oferit găzduire la început, a dorit să înființăm o școală de muzică bizantină. Existau psalți aici, se țineau câteva cursuri, dar Înaltpreasfințitul a dorit să facem ceva mai organizat. Așa a luat naștere Școala de Muzică Bizantină. În continuare, am fost numit profesor la un liceu public și m-am ocupat mai mult de comunitate decât de mine însumi, aș putea spune. Am făcut aici și câteva emisiuni la postul de radio și televiziune grecești din Londra. Aceasta, numai și numai fiindcă mă ocup de această lucrare de predare a muzicii noastre, dorind să ofer prilejul oamenilor de a asculta ceva diferit față de muzica pe care o aud în fiecare zi. Existau și există profesori care predau diferite genuri muzicale, grecești, dar și europene. Eu m-am ocupat doar de muzica bizantină, și, aici nu mă refer strict la psalmodie. Există și muzica bizantină ce se cânta la Curtea Imperială din Constantinopol, pusă în valoare în ultima perioadă de către dl Hálaris, există și muzica noastră tradițională (populară) care este tot de influență bizantină. Am încercat să propun ceva nou, m-am ocupat să strâng cât mai mult material audio, într-o perioadă când încă nu începuseră să circule compact discurile. Am inițiat legături cu psalți din Grecia, pentru se crea niște legături între corul nostru de aici și mult mai cunoscutele grupuri psaltice din țara noastră (Grecia). Pentru a veni în sprijinul celor care vroiau să învețe muzică psaltică am făcut și câteva înregistrări ale slujbelor importante, Nașterea Domnului, Paști, Imnul Acatist, dar nu doar acestea. Am înregistrat și cântece patriotice, tradiționale, colinde, ajutat fiind și de Antónis Bioláris care a absolvit aici Royal Academy. Trebuie să spun că, ceea ce am făcut, am făcut în numele Arhiepiscopiei, nu al meu personal. Chiar dacă pe înregistrări se aude vocea mea, acest lucru nu are importanță. Eu doar am vrut să interpretez corect – și sper că am reușit acest lucru – respectivele cântări, pentru a fi un material didactic bun pentru cei ce vor dori să studieze muzica psaltică. Sau, cel puțin să dau ocazia oamenilor de a auzi și altceva, o altfel de interpretare. Și, cred că, în privința aceasta ceva, ceva am realizat.

Mă bucur că am ocazia să vorbesc despre ceea ce am reușit să creăm aici. Pentru mine, Școala de Muzică Bizantină este unul dintre copiii mei. Am creat-o, am ,,crescut-o” iar acum sunt gata de a o lăsa pe mâinile cuiva care să ducă mai departe ceea ce am început aici.

Când am venit la Londra, în februarie 1985, la Catedrala închinată Maicii Domnului din Wood Green, a avut loc un eveniment neplăcut, pentru că, chiar pe 2 februarie, această biserică a ars complet, și se ridicase un cort foarte mare lângă biserică – ceea ce mai rămăsese din ea – unde s-a slujit o perioadă. Atunci, așadar, imediat ce am sosit, după cum am mai spus, Înaltpreasfințitul mi-a vorbit despre ideea creării unei școli de muzică bizantină. M-am bucurat din prima clipă la auzul acestei propuneri, am fost foarte entuziasmat. Mai fuseseră încercări de înființare a unei astfel de școli și înainte de a ajunge eu la Londra dar, din păcate, nu s-a realizat nimic durabil. Cred că această școală este unică în Europa, pentru că nu știu să mai existe undeva o astfel de școală, unde, timp de aproximativ 30 de ani, au absolvit în jur de 500 de tineri care, mai apoi, au ajuns protopsalți și profesori de muzică. Știm că, în Grecia, cursurile unei școli de muzică bizantină durează 4-5 ani. Aici poate să dureze dublu, pentru că unii cursanți nu pot veni în fiecare săptămână. Nu suntem, așadar, ,,laborator” de psalți, în sensul prolificității, dar, cred eu, că, ceea ce facem, facem bine. Ne adresăm tuturor, de la vârsta cea mai fragedă, până la cea mai înaintată, toți sunt așteptați să vină să învețe, pentru simplul motiv că muzica aceasta este muzica noastră cultă națională și este muzica Bisericii noastre. Și un epitrop bun dacă reușim să scoatem de aici, tot este ceva. Sigur, scopul nostru este de a pregăti ieropsalți. În această privință, pot spune că, cel puțin în Londra, dacă nu chiar și în afara Londrei, psaltul principal, cel din strana dreaptă, dacă nu este absolvent al școlii noastre, cel puțin celălalt, din strana stângă este, sigur unul dintre cei mulți care au studiat muzica psaltică în cadrul școlii noastre. Pot spune chiar că s-a schimbat și felul în care se ascultă muzică psaltică la Londra. Prin intermediul acestei școli, cu multă trudă și cu ajutorul multor oameni de bine, am reușit să aducem foarte multe grupuri psaltice la Londra. Mă refer aici la vrednicul de pomenire Lykoúrgos Anggelópoulos, la Konstandínos Anghelídis și la grupul ,,Trópos” pe care îl conduce, care au venit de foarte multe ori să susțină concerte în Anglia. Și, nu este deloc ușor să vii și să faci un spectacol aici cu un grup de 25-30 de persoane. Au venit, de asemenea, oameni care au susținut conferințe, am încercat să înființăm chiar un centru cultural unde oamenii să vină și să asculte vorbindu-se despre ce înseamnă muzica bizantină, ce semnificație au imnurile bisericești, cum putem să înțelegem mai bine o cântare etc. Toate aceste lucruri nu sunt ușor de realizat și din motive practice. Tinerii noștri de aici studiază limba greacă în program after school, dar aceasta nu este limba în care li se predă la școală, pentru că, în rest ei folosesc limba engleză. Iar aceasta este o problemă și pentru cei care vin să învețe psaltică, și pentru cei care vin și participă la slujbe. Nu toți cunosc limba greacă și, cu atât mai mult limba greacă în care sunt scrise textele imnografice. Iar a folosi texte liturgice în engleză presupune alte dificultăți, de ,,fidelitate” față de textul original. În orice caz, eu am încercat să îi învăț muzică psaltică, iar de acolo încolo fiecare folosește ce limbă dorește. Important este să învețe notația, pentru că muzica psaltică este una. Nu știu dacă am reușit acest lucru, dar, în mod sigur, ceva am reușit să creăm aici iar pentru asta sunt mândru. Cei care au fost ucenici cândva, au devenit, între timp, profesori care predau la școala noastră. Sunt psalți de seamă, și organizează foarte multe concerte de muzică bizantină. Există și un cor care participă la toate evenimentele religioase dar și aniversare. Trebuie spus că aici se organizează în fiecare an ,,Zilele Culturii Grecești”, în preajma praznicului Sfinților Trei Ierarhi, iar grupul psaltic al școlii noastre este prezent mereu. Există chiar 2 grupuri psaltice, pentru că noi nu vrem să ținem pentru noi ceea ce am învățat și noi la rândul nostru de la alții, așa că i-am încurajat pe tineri să se adune și în afara programului școlii noastre și să cânte, să repete, să se bucure de ceea ce au învățat și le place să facă. Cu timpul, s-au alăturat și mai mulți oameni inițiativei noastre, iar noi nu ne-am limitat doar la muzica bizantină religioasă, la psalmodie, ci am introdus în program și cântece populare, care sunt notate, de asemenea, pe notație psaltică. Am încercat să îmbin cele două genuri, care fac parte din trunchiul comun numit muzica bizantină. Nu doar muzica bisericească este muzică bizantină. Omul trebuie să se bucure și sufletește, să cânte natura, dragostea, prietenia, care sunt lucruri și sentimente nobile cu care Dumnezeu ne-a dăruit. De aceea, există muzica psaltică pe care o cântăm Lui Dumnezeu, și muzica tradițională (tot de origine bizantină) cu ajutorul căreia ne exprimăm sentimentele și ne bucurăm sufletele.