Chilia Înălțării Domnului, a Mănăstirii Iviron

Chilia Înălțării Domnului aparține Mănăstirii Iviron, fiind cunoscută și cu numele de Koukounariá. Chiliase găsește între Dafni și Karyés, pe drumul ce coboară spre Karyés. Este vorba despre o construcție mare și impunătoare, destul de veche. Inscripția aflată la intrare menționează anul 1872 ca an al restaurării.

Chilia Înălțării Domnului a Mănăstirii Iviron

Chilia exista, desigur, și înainte de 1872. Este bine cunoscut faptul că în 1854, în ziua de praznic a Sfântului Eustatie, din cauza vremii dificile, chilia a suferit serioase stricăciuni. Conform mărturiilor, ,,s-a pornit o ploaie torențială și părea că totul va fi luat de ape… Atunci a fost luată de ape și chilia Înălțării Domnului care se găsește mai sus de Karyés”. La această chilie viețuiau monahi ruși, dar în jurul anilor 1880 chilia a fost cumpărată de Mănăstirea Iviron, care a plătit pentru ea suma de 900 de lire, așa după cum se găsește scris în registrele vremii.

La chilia aceasta a locuit, la un moment dat un monah pe nume Vartolomeu, de loc din Ierissós, care a fost o personalitate a vremii. Vartolomeu se născuse în 1854, iar după informațiile dintr-un catastif de la Mănăstirea Iviron, era descendent al familiei Partheniótis. Despre nașterea sa se mai vorbește și astăzi la Karyés, fiindcă era născut în Sfântul Munte, în regiunea Platanáras ce ținea de Mănăstirea Vatopedi, într-o vreme în care, din pricina revoltei pornită de revoluționarul Tsámis Karatásos, multe femei din Ierissós, împreună cu copiii, s-au refugiat în Sfântul Munte pentru a scăpa de mânia turcilor. Monahul Athanasie de la Mănăstirea Pantocrator menționează într-un manuscris despre acest eveniment: ,,pe 23 aprilie 1853 a venit Tsámis și s-a războit cu turcii la Komítsian. Atunci au venit și femei la Sfântul Munte”.

Părintele Vartolomeu, cel născut în Sfântul Munte

Nașterea Părintelui Vartolomeu în Sfântul Munte ar fi putut trece neobservată în orice alte împrejurări, dar pronia lui Dumnezeu a făcut ca această naștere să fie privită ca o minune, dată fiind viața lui de mai apoi. Astfel, chiar înainte de a împlini 20 de ani, în 1873, Vassílis Partheniótis s-a reîntors la Sfântul Munte pentru a lua schima monahală. În revista aghiorită ,,Protáton” (1989) apărea informația conform căreia mama sa ,,îl promisese Maicii Domnului” încă de când l-a născut la Platanáras.

Părintele Aléxandros Lavriotul, în lucrarea Athos – Luptă și jertfă – 1850-1855, menționează: ,,femeile și copiii veniseră pentru siguranța lor și pentru a fi ajutați, locuind în corturi sub zidurile mănăstirii. Atunci s-a născut și Gheronda Vartolomeu, părinte duhovnicesc al iubitului nostru prieten, ierodiaconul Vasílios Davílla; acela viețuia la Karyés, la Chilia Înălțării Domnului a Mănăstirii Iviron. Mereu zâmbitor și amabil cu toți, ne spunea nouă că este singurul monah aghiorit autohton. Desigur că nu era singurul născut la Athos, dar era singurul care fusese afierosit Domnului încă de la naștere”.

Părintele Vartolomeu și obștea Chiliei Înălțării

Căutând în analele chiliei (1916), aflăm că obștea Părintelui Vartolomeu se ocupa cu cultivarea pământului. Mai exact, este vorba despre cultivarea viței de vie, a măslinilor și a alunilor. Viața aici era simplă și destul de aspră.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, obștea pe care Gheronda Vartolomeu o formase a devenit cunoscută sub numele de ,,Chilia lui Davílla”, datorită ierodiaconului Vasílios Davílla (1892-1979), cel care a trăit mai multe decenii alături de Gheronda Vartolomeu, și care a iubit așa de mult însingurarea, încât nu a ieșit niciodată în lume și timp de 40 de ani nu și-a părăsit niciodată chilia sa de la Karyés.

Hirotonia Ieromonahului Vartolomeu cel Nou (1955)

După moartea părintelui Vasílios (†1979), la chilie au mai rămas Ieromonahul Vartolomeu cel Nou (fratele lui I. Parliáris, comandat al unei brigăzi militare din Macedonia) și monahul Dionisie. După trecerea la Domnul a Părintelui Dionisie, Ieromonahul Vartolomeu a părăsit și el chilia în 2004 din pricina bătrâneților, mutându-se la mănăstire [Iviron] unde putea fi îngrijit așa cum se cuvine.

Părintele Dionisie și recolta de alune (1988)

În ultimii ani, obștea chiliei a început să desfășoare și alte activități, cultivând camelii și arbuști ornamentali. Conform mărturiilor părinților de la Karyés, Ierodiaconul Vartolomeu găsise o tehnică de înmulțire a acestor copaci, în special a cameliei, pe care o punea în practică cu foarte mare succes.

Ieromonahul Vartolomeu lucrând la puieți

După cum spun părinții, chilia aproviziona cu camelii foarte multe pepiniere din afara Sfântului Munte. Din nefericire, după plecarea Părintelui Vartolomeu chilia a rămas nelocuită timp de patru ani, iar plantația de camelii, care devenise deja o mică pădurice, s-a părăginit.

Biserica Chiliei Înălțării

În ultimii ani, la chilie viețuiește Părintele Iacov, venit de la Mănăstirea Caracalu. Părintele Iacov slujește ca ieropsalt la biserica Mănăstirii Protáton, unde se găsește icoana Maicii Domnului ,,Axion Estin”. El a editat 6 discuri cu muzică bizantină.

Părintele Iacov Psaltul Protatonului

În afară de această slujire, Părintele Iacov se mai ocupă, de asemenea, cu cultivarea și comercializarea plantelor aromatice: salvie, melisă, cimbrișor, măghiran, ceai-de-munte, rozmarin. Pentru moment, aceste produse pot fi găsite doar la magazinele din Sfântul Munte, în principal la Karyés și Dafni.

Chilia Înălțării, așa cum arată astăzi

Sursa: K. Hioútis, ,,Amintiri despre monahul Vartolomeu (†1939)” în Kýtaro Ierissoú, Nr. 6/2011, via agioritikesmnimes.blogspot.gr