Cum l-am cunoscut pe Cuviosul Paisie

Fiind în mare impas și stăpânit de gândul de a mă sinucide, la 26 august 1991, într-o zi de luni, am abandonat totul și m-am dus la Atena ca să-mi procur bilet de vapor pentru a pleca în Japonia, la călugării Zen.

Coborând cu trenul electric către Pireu și căutând strada Miaoúli nr. 10, acolo unde se găsea agenția, mi-a venit în gând să merg mai întâi la Sfântul Munte, la Bătrânul Paisie, deși nu-l cunoșteam personal. Așa că am mers până în Pireu, am băut o cafea și m-am întors în Atena.

Marți, 3 septembrie 1991, la ora 10 fără un sfert dimineața, eram la Panaguda. În prezența a 17 oameni, [deși nu mă cunoștea] Părintele Paisie m-a strigat pe nume, iar în cinci minute mi-a spus exact ce trebuia să aud, punându-mi întrebări strict legate de problemele mele.

Așa am scăpat cu viață.

Semnat: Iórgos Aghétis