Sfânta Olga, cea Întocmai cu Apostolii – de la barbarie, la sfințenie

Cuvintele evanghelice ,,căci nu am venit să chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși” (Matei 9, 13), spuse atunci când fariseii l-au mustrat pe Hristos fiindcă vorbea cu vameșii și fariseii, își găsesc actualitatea în fiecare epocă.

Mult mai mult simt nevoia de a duce o viață creștină autentică oamenii răi și păcătoși, decât cei considerați de către ceilalți a fi credincioși. Mult mai ușor află drumul care duce către Împărăție vameșii, desfrânatele și tâlharii, decât cei ce consideră că au împlinit și împlinesc întocmai Legea lui Dumnezeu.

Conștientizarea acestui fapt poate să îi trezească și să îi îndemne la meditație pe toți cei care s-au izolat într-o formală respectare a poruncilor evanghelice, rămânând, însă, departe de împărtășirea de harul ceresc. La această trezire poate să contribuie foarte mult citirea cu atenție a Sinaxarelor sfinților. Sfântul Paisie Aghioritul spunea, glumind că, în ziua prăznuirii lor, ,,sfinții ne cinstesc cu cataifuri duhovnicești”, el acordând mare importanță citirii sinaxarului sfântului zilei. Spunea Cuviosul: ,,Dacă poți, este bine să citești în fiecare zi sinaxarul sfântului prăznuit și, astfel, te vei uni cu toți sfinții Bisericii. Citirea vieții sfântului zilei și, în general, a sinaxarelor, este de mare folos pentru că încălzește sufletul, iar omul va dori apoi să se facă asemănător sfinților. Atunci, omul lasă la o parte orice fel de întristare și merge înainte cu nădejde și curaj. Citirea sinaxarului ajută la dobândirea bărbăției sufletești, chiar și în clipa mărturisirii” (Despre rugăciune, p. 97).

Foarte mulți sfinți, înainte de a îmbrățișa credința creștină, au fost oameni foarte cruzi, urâtori de oameni și dedați la rele de tot felul. Este cunoscut cazul Sfântului Constantin cel Mare, cel care a fost acuzat de intrigi și omoruri, dar care, după botezul său, s-a schimbat duhovnicește fiind cinstit, mai apoi, ca sfânt. Același lucru s-a întâmplat și cu mulți alți sfinți, iar cuvântul Scripturii este cât se poate de revelator în acest caz: ,,Căci unde s-a înmulțit păcatul, acolo a prisosit harul”. Adică, acolo unde păcatul s-a întins foarte mult, harul Lui Dumnezeu s-a înmulțit și a acoperit păcatul.

Ceva asemănător poate fi observat în viața principesei Olga a Kievului, cea care a fost numită de Biserică ,,Întocmai cu Apostolii”, asemenea Sfântului Constantin cel Mare.

Citim în viața Sfintei Olga – pe care Biserica o prăznuizește la 11 iulie – că, după uciderea soțului ei, cneazul Igor al Kievului, ea a arătat foarte multă cruzime nu doar față de asasinii soțului ei, ci și față de urmașii acelora, răzbunându-și soțul. Istoricul Nikolai Karamzin caută să justifice cruzimea de care a dat dovadă principesa, spunând că ea ,,a procedat în acest fel fiindcă religia și legile oamenilor de atunci permiteau răzbunarea cu orice preț, astfel că noi, cei de astăzi, trebuie să judecăm eroii istoriei după legile și obiceiurile din vremea în care aceștia au trăit”.

Apoi, însă, Olga s-a dedicat cu trup și suflet credinței creștine. Conform sinaxarului, ea a călătorit la Constantinopol, unde a fost primită cu mare cinste de către împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, și unde se spune că a primit Botezul din partea Patriarhului Polieuct și a primit numele Elena. Întorcându-se la Kiev, a încercat să-l catehizeze și pe fiul ei, Sviatoslav (945-972) dar acela a refuzat, rămânând pe mai departe idolatru. Atunci când acesta a preluat conducerea statului, ,,Olga a trăit în pace și dragoste cu fiul și cu poporul său”.

În toată această perioadă, ea a încercat să transmită lumina Evangheliei și nepoților ei, dar nu a putut să-i boteze din pricina opoziției tatălui lor. După moartea ei (969 d. H.) însă, unul dintre aceștia, Vladimir, urmând exemplul bunicii sale, s-a botezat, iar apoi, printr-un edict, a chemat toți locuitorii țării să se boteze la râul Nipru. Astfel a început, oficial, creștinarea poporului rus, mulțumită viziunii politice, înțelepciunii și rugăciunilor Sfintei Olga, cea Întocmai cu Apostolii.