Grădina lui Efrem: Transcrieri picturale după Imnele Raiului ale Sfântului Efrem Sirul

Grădina lui Efrem reprezintă o interpretare în grila picturii iconografice bizantine a textului Imnelor Raiului, relatând vedenia Sfântului Efrem Sirul asupra Paradisului. Lucrările prezentate constituie o selecție de imagini-cheie, ordonate narativ pe baza textului-suport al Imnelor.

Sfântul Efrem Sirul, pigmenți, emulsie pe lemn de nuc, 14x51cm © Angela Hanc, 2015

Sfântul Efrem Sirul sau Sirianul (sec. IV) a alcătuit aceste scrieri sub formă de cântări, imnografia fiind o specie a teologiei consacrată în epoca patristică. Cunoscut și sub apelativul de „Harpă a Duhului”, Sfântul Efrem a scris peste 400 de imne, care odinioară erau cântate de coruri de femei acompaniate la liră. Am folosit traducerea Imnelor Raiului realizată de diaconul Ioan Ică jr., publicată de Editura Deisis, Sibiu în 2010.

Lucrările care alcătuiesc Grădina lui Efrem reprezintă un program iconografic neconvențional, structurat în șase capitole: Împrejmuirea, Năvala Sfinților la Ușa Raiului, Adame unde ești?, Florile Raiului, Grădina cu Mucenici și Fericitul Izvor. În viziunea Sfântului Efrem, Grădina Paradisului, localizată în afara timpului și spațiului profan, este asemănătoare unui munte care înconjoară pământul și marea, transcende și învăluie lumea «asemenea unui inel, ca aura ce se formează în jurul lunii» (1,8). Acest munte este structurat pe trei registre ierarhice sau trei cercuri concentrice:

1. Poalele muntelui sau șesul adăpostește «Împrejmuirea», spațiu destinat penitenților: specificul acestei grădini constând în abundența dezordonată a vegetației ce obturează transparența, creând tufișuri-ascunzători (tufe de smochin, florile șarpelui, etc). Heruvimul cu sabie de foc înconjoară acest spațiu, străjuind în același timp Ușile Raiului.

Ușile Raiului, pigmenți cu emulsie, lemn de nuc, 2x24x58cm © Angela Hanc, 2015

2. «Grădina drepților», următorul nivel al muntelui, se remarcă în mod excepțional printr-o specie personificată de arbore-floare. Fiecare pom paradisiac are un corespondent evaziv în spațiul temporal: copacul treimic este asemănător cu sicomorul, în timp ce copacul-flacără cu chiparosul etc. În mijlocul acestei grădini, Sfântul Efrem localizează Pomul Cunostinței (Înțelepciunii) sub formă de stea, reprezentat în iconografia veche ca un smochin plin cu roade. «Chiar în mijloc, El a sădit Pomul Cunoștinței punând în el frica, împrejmuindu-l cu spaimă, ca el să slujească drept hotar spre cele dinăuntru ale Raiului» (3,3).

Copacul Cunoștinței (detaliu din Florile Raiului), ulei pe pânză, 120x420cm © Angela Hanc, 2015

3. Cel de-al treilea nivel al Grădinii îl constituie «Raiul slăviților» alcătuit în primul rând din mucenici sau «biruitori», ale căror fapte «întrec roadele pomilor» (6,11). În acest Paradis, imnograful amplasează Pomul Vieții: «acel pom binecuvântat», ce reprezintă «prin razele sale soarele Raiului», iar «ceilalți pomi se pleacă închinându-se înaintea Domnului și mai-marelui pomilor.» (3,2) În vârful muntelui se află Slava sau Prezența Dumnezeiască: «Atunci când drepții urcă feluritele-i trepte spre a-și primi moștenirea cu dreptate, El îi înalță pe fiecare la treapta potrivită ostenelilor lui; fiecare e oprit la treapta de care e vrednic, pentru că în Rai e loc de ajuns pentru fiecare: părțile de jos pentru cei ce se căiesc, cele de mijloc pentru cei drepți, înălțimile pentru biruitori, iar piscul pentru Slava lui Dumnezeu» (2,11).

Raiul asemenea unei mese, pigmenți cu emulsie, lemn de nuc, 30x30cm © Angela Hanc, 2015

În plan temporal, Biserica corespunde Grădinii cerești. Cele trei părți arhitectonice ale bisericii: pronaos, naos și absida altarului conțin fiecare o iconografie etalată pe același principiu al ierarhiei paradiziace.

Angela Hanc, Arad, noiembrie 2015