George Kordis – Expoziție de icoane la Muzeul Cotroceni

Grecia, ca matcă a ortodoxiei, este depozitara unui tezaur de imagini sacre ce vor fi întotdeauna modele pentru adevăratele icoane. În Grecia s-au născut şi au creat mari maeştri ai icoanei şi ai zugrăvelii de biserici. Se înâmplă şi în zilele noastre la fel. „Chipul văzut al celor nevăzute” continuă să capete acea formă născută din trăirea iconarului şi materializată pe suport prin intervenţia harului şi a măiestriei acestuia.

Format ca teolog şi artist în Grecia, patria sa de origine, iar mai apoi în Statele Unite ale Americii, George Kordis este o personalitate complexă, cu o activitate remarcabilă în varii domenii artistice. Iconograf, pictor, grafician, scriitor, autor de studii dedicate icoanei, profesor de pictură sacră la Yale University & The University of South Carolina, Kordis se exprimă în multiple tehnici artistice, de la cele clasice la cele mai noi, în deplin acord cu tradiţia dar şi cu spiritul timpului nostru. Vocaţia sa artistică se conjugă cu cea pedagogică. George Kordis a predat pictura de icoane şi la Institutul Teologic din Bucureşti şi într-un alt spaţiu ortodox, în Ucraina, la Universitatea Pedagogică din Odessa. Teoretician şi practician, acest iconar şi pictor monumentalist al mileniului III a împodobit cu frescă numeroase biserici din Grecia şi din alte zări. În paralel cu arta icoanei şi a frescei, George Kordis activează ca pictor de şevalet şi grafician, într-o permanentă încercare de introspecţie a potenţialităţii imaginii.

Poate că ceea ce-l defineşte cel mai bine pe artist este permanenta interrelaţionare între arta sacră şi arta laică, fiindcă privindu-i lucrările, putem identifica imaginea sacră tratată în acord cu erminia, în icoane, iar apoi, aceeaşi imagine, devenită subiect religios, tratată în spirit liber, în pictură şi grafică.

George Kordis abordează însă, în arta laică, şi subiecte mitologice sau teme ce privesc existenţa omului ca fiinţă complexă, înzestrată cu liber arbitru, trăire şi o continuă raportare la micro şi macro univers. Personajul uman, în felurite ipostaze ale existenţei, rămâne tema centrală a picturii sale laice.

Dacă n-ar fi oarecum inadecvat atributul de „original” asociat unui pictor de icoană şi de frescă, l-am putea considera pe George Kordis astfel. Dar poate că nu prin originalitate se remarcă arta sa, cât mai degrabă printr-o viziune proprie asupra temelor şi a reprezentărilor sacre ale artei bizantine. În fond, fiecare iconar aduce ceva „nou” în arta sa: chipul nevăzut aşa cum se arată trăririi proprii şi un anume stil, născut din exersarea continuă a meşteşugului, dar şi din background-ul cultural al fiecăruia.

În icoanele și frescele sale George Kordis impresionează mai ales maiestuozitatea personajelor, izvorâtă dintr-o alungire a siluetelor ce trimite la icoana cretană, la El Greco şi la pictura manieristă. E limpede că mai multe influenţe vizuale şi teologico-culturale contribuie la articularea compoziţiilor sale cu temă sacră. Şi, totuşi, icoana lui Kordis rămâne icoană, atât în spiritul ei profund, adică în fundamentul teologic, cât şi în formă. Puternica tradiţie bizantină dirijează imagistic şi compoziţional şi icoanele portabile şi frescele lui George Kordis.

Proprie acestui iconograf al timpului nostru îi este şi o anume cromatică, bazată pe contraste, cu nuanţe puternice şi bine definite, menite să accentueze, la nivel vizual, caracterul personajelor sau al scenelor sacre reprezentate.

George Kordis revine anul acesta în România, soră întru ortodoxie a patriei sale de origine, cu o expoziţie de icoane. Un eveniment artistic cu conotaţii complexe, încă o punte culturală şi spirituală între două ţări care s-au legat de-a lungul istoriei prin apartenenţa la zona balcanică, prin credinţa comună şi prin menţinerea unei puternice tradiții a artei bizantine.

Luiza BARCAN