Mănăstirea Cernica este aşezată la numai 12 kilometri spre răsărit de Bucureşti şi se întinde pe două dintre ostroavele lacului Cernica.
Ctitorie a marelui vornic Cernica Ştirbei şi a soţiei sale Chiajna, Sfânta Mănăstire Cernica este atestată documetar din anul 1608, din timpul domniei lui Radu Vodă Şerban, fiul lui Mihnea Vodă.
Aşezarea s-a dezvoltat de la mică obşte de călugări, de pe ostrovul „Sf. Nicolae”, ajungând la complexul manăstiresc de astăzi care se întinde şi pe ostrovul „Sf. Gheorghe”
Al doilea moment istoric important, la fel de valoros ca şi ctitorirea de la 1608, este anul 1781 când – la 1 Septembrie – vine la stăreţie Sfântul Gheorghe, unul din ucenicii Sfântului Paisie de la Neamţ.
Considerat al doilea ctitor al mănăstirii, el reface obştea de monahi risipită datorită războaielor şi ciumei, ridică din ruină biserica şi tot ceea ce înseamna moştenirea sa materială, acei ani constituind începutul ascensiunii vieţii monahale la Cernica.
Un alt moment istoric de o deosebită importanţă pentru sfântul lăcaş, împlinirea menirii sale, a fost prezenţa în fruntea obştii timp de 32 de ani (1818-1850) a celei mai luminoase şi reprezentative personalităţi bisericeşti a timpului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.
În timpul stareţiei sale s-au ridicat cetatea şi Biserica Sfântul Gheorghe, clădirea stăreţiei şi aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiaşi sfânt mare mucenic.
Afectată de cutremurul din anul 1838, biserica cea nouă a fost refăcută de Sfântul Calinic, sfinţirea acesteia având loc în ziua de 6 august 1842.
Mai târziu, în anul 1939, biserica este restaurată de patriarhul Nicodim, când are loc şi spălarea picturii interioare, pe cheltuiala stareţului Zosima Pârvulescu, a eclesiarhului Augustin şi a mai multor călugări din obşte.
Biserica Sfantul Gheorghe este zidită în formă de cruce, cu abside laterale adânci.
Construcţie monumentală spaţioasa, biserica are arcadele din naos si pronaos susţinute de coloane masive din zid.
Pridvorul bisericii este închis şi pictat, uşa de la intrare este din lemn masiv, frumos sculptat, iar pardoseala bisericii este din marmură.
Biserica are trei turle: una mare, aşezată pe naos, şi două mai mici, aşezate de o parte şi de alta a pronaosului.
Pictura interioară a bisericii celei noi aparţine zugravului Adam.
Icoanele împărăteşti ale bisericii celei noi sunt atribuite lui Nicolae Polcovnicu, care semnează pe marginea icoanei din dreapta (anul 1836).
În anul 1778, pictorul Nicolae Polcovnicu a înfiinţat, în incinta Mănăstirii Cernica, o şcoală de pictură bisericească unde au studiat şi au pictat zugravi precum Nicolae Teodorescu (profesorul lui Gheorghe Tattarescu), David Adam şi Gheorghe Fruginschie.
Între zidurile mănăstirii, de-a lungul trimpului, au trăit nenumăraţi fraţi întru credinţă, de la simpli călugări la episcopi şi mitropoliţi.
Tot aici au fost găzduiţi episcopi şi mitropoliţi din Basarabia şi Bucovina, ce fuseseră exilaţi odată cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietică.
O instituţie de o reală importanţă a fost Seminarul Monahal ce a funcţionat aici şi care a dat oameni de seamă ai Bisericii
Biserica Sfântul Nicolae din aşezământul Cernicăi are o icoană făcătoare de minuni ce îl înfăţişează pe Sf. Nicolae, dar nu se ştie cu precizie care dintre cele 7 icoane este aceea.
Se spune că Sfântul Nicolae a coborât într-o noapte în visul Sfântului Calinic şi l-ar fi anunţat că stareţul Nicandru a murit.
Pelerinii ce calcă pragul mănăstirii Cernica se pot închina moaştelor Sfântului Cuvios Gheorghe, fostul stareţ al aşezământului.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 20.11.2005, a rânduit numele cuviosului Gheorghe în calendar, recunoscându-i oficial sfinţenia. Prima sărbătorire a pomenirii sale a avut loc pe data de 2 decembrie 2005, la Mănăstirea Cernica, unde se odihnesc cinstitele sale moaşte cele pline de har.
Moaştele Sfântului Calinic odihnesc într-o raclă din biserica mare a mănăstirii.
Încă din viaţă, Sfântul Ierarh Calinic s-a arătat făcător de minuni. Uneori spunea cele viitoare, alteori înţelegea gândurile fraţilor şi ale celor din jurul său, iar alteori profeţea cele ce aveau să se întâmple şi vindeca pe cei bolnavi.
Nenumăratele minuni, vrednice de pomenire ale Sfântului Calinic, adună în ficare zi credincioşi din toată, ce vin dinaintea raclei cu moaştele sfântului să se roage pentru alinarea necazurilor şi iertarea păcatelor.
În primăvara anului 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Calinic.
Slujba canonizării s-a săvârşit la 23 octombrie 1955, cu zeci de arhierei, cu sute de călugări şi mii de credincioşi adunaţi din toată ţara.
După ce racla cu sfintele moaştele a fost aşezată în naosul bisericii noi, Sfântul Calinic de la Cernica a rămas în continuare de veghe în ostrovul mare al Sfântului Gheorghe.
Fragment de pisanie
Corpul de chilii de pe latura vestică
În turnul clopotniţă
Paraclisul Sfântul Lazar, din cimitirul mănăstirii, a fost zidit tot in vremea Cuviosului Gheorghe şi a fost sfinţit în anul 1804.
Fiind de mici dimensiuni, bisericuta impresioneaza mai ales prin arhitectura minutioasa si decoratia exterioara bogata.
Cimitirul mănăstirii, rezervat la început monahilor, a primit pentru odihna veşnică personalităţi ale vieţii bisericeşti, dar şi numeroşi laici: boieri, negustori, pictori, scriitori, oameni politici, ingineri, militari, aviatori, familii de industriaşi din perioada interbelică, oameni de cultură.
Mormântul părintelui Dumitru Stăniloae şi a soţiei sale Maria
Mormântul părintelui Grigore Pișculescu (scriitorul Gala Galaction)
Mormântul părintelui Andrei Scrima (pe numele de autor André Scrima)
Biserica Mănăstirii Cernica şi casa Sfântului Calinic
Casa Sfântului Calinic de la Cernica
Asfinţit la Cernica
