Interviu cu domnul Bouroş Marcel, Preşedintele Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni

Una dintre dorinţele Asociaţiei Prietenii Mănăstirii Vatoped este aceea de a face cunoscuţi, prin intermediul acestui site, oameni care, prin activităţile lor, sunt  modele pentru societate prin credinţă, prin dragostea faţă de Dumnezeu şi de semeni, cu o înaltă ţinută morală şi cu un deosebit spirit practic.

Pe un astfel de om am avut privilegiul de a-l cunoaşte, nu cu mulţi ani în urmă, în oraşul Constanţa, vechea cetate Tomis, de pe malul Mării Negre. Activităţile pe care le conduce domnul Marcel Bouroş sunt cu adevărat remarcabile, în cadrul fundaţiei, al cărei preşedinte este, având numeroase proiecte aflate în derulare. Fundaţia poartă numele Sfinţilor Martiri Brâncoveni, unii din cei mai mari martiri ai neamului românesc şi ai creştinătăţii.

Pentru a nu lungi această introducere vă propun, în cele ce urmează, să facem cunoştinţă cu domnul Marcel Bouroş şi cu unul din proiectele Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni – şi anume Şcoala Brâncovenească.

În primul rând doresc să vă mulţumesc pentru amabilitatea de a ne oferii acest interviu. Este o bună oportunitate de a arăta celorlalţi  faptul  că într-o societate care se depărtează tot mai mult de valorile creştine, dumneavoastră, împreună cu toţi partenerii şi angajaţii, aţi reuşit să înfiinţaţi o şcoală şi o grădiniţă cu  specific şi  perspectivă creştin-ortodoxă! Cum v-a venit această idee şi când aţi reuşit să o puneţi în practică? Presupun că nu v-a fost uşor.

Nu societatea se depărtează de valorile creştine, ci eu! Aici e una din frumuseţile creştinismului, că totul depinde de mine.

Protosinghelul Iustin Petre, sprijinitor şi iniţiator al activităţii noastre, îmi mărturisea că atunci când a intrat în monahism simţea că întreaga Ortodoxie se sprijină pe el. Asta este prăpăditul de om… un stâlp al Ortodoxiei. M-aţi lăudat la început şi de aceea vreau să vă  spun ce am aflat despre mine de la doi mari duhovnici şi anume:  Părinte Iustin Pârvu văzând părerea de sine pe care o afişam mi-a răspuns adresându-se altcuiva: „Ce-i omul măi? Nu om, ci vierme!”, iar Părintele Arsenie Papacioc, fără a-i spune de cuvântul părintelui Iustin a fost mai „blând”: „Măi, tu  nu te uiţi la vierme cum luptă pentru viaţa sa? Nu stă o clipă … şi tu chiar aşa stai bolovan nesimţitor, nu mişti deloc?”.

Şcoala Brâncovenească a apărut din iniţiativa unui grup de oameni îngrijoraţi de starea învăţământului românesc. A face o şcoală şi o grădiniţă creştină e un lucru foarte simplu, numai să vrei… şi am aici exemplul a două familii care fără posibilităţi materiale au înfiinţat astfel de instituţii, vezi www.piscu.ro şi e-mail [email protected].

În continuare aş dori să vă întreb ce categorii de vârstă întâlnim între elevii Şcolii Brâncoveneşti, şi care este numărul lor astăzi?

Până în acest moment avem grădiniţa şi clasele I-IV cu un număr total de 125 de copii. Sperăm că, şi cu rugăciunile Mănăstirii Vatoped, să reuşim să obţinem un spaţiu de la ISJ Constanţa pentru a continua cu clasele V-VIII, liceu şi, de ce nu, facultate.

Ne-aţi putea oferi câteva informaţii cu privire la programul şcolii, profesorii ei şi ce alte activităţi specifice se desfăşoară aici?

Şcoala este acreditată de Ministerul Educaţiei şi respectă conform legii, 70% programa oficială, văzută însă prin prisma creştină. De exemplu, predăm evoluţionismul, dar nu ca pe un adevăr ştiinţific ci ca pe o teorie a unora…

Principalul câştig este firescul. Nu îndoctrinăm copilul, el primeşte credinţa în mod firesc odată cu rugăciunea spusă împreună cu dascălul său, odată cu mersul la Sfânta Liturghie în zilele de sărbătoare, chiar dacă are ore! Nu facem niciun rabat instrucţiei dar, suntem conştienţi că principalul scop al educaţiei este formarea caracterului .

Ce efecte benefice aţi observat cu privire la comportamentul elevilor? Sunt ei mai buni, mai liniştiţi, mai iubitori, mai ascultători?

E prematur să ne pronunţăm. Veţi vedea!

Părinţii copiilor ce vă spun, sunt mulţumiţi de impactul pe care îl are educaţia primită în această şcoală, asupra copiilor lor?

Ne adresăm cu precădere părinţilor conştienţi de necesitatea unei educaţii adevărate dar nu-i refuzăm nici pe cei care vin la noi mai mult speriaţi de sistem decât convinşi de necesitatea educaţiei creştine. Am avut cazuri când copiii noştri şi-au dus părinţii la Biserică!

Bănuiesc că aveţi destule cereri de înscriere, iar din informaţiile pe care le am, numărul elevilor creşte de la an la an?

La început a fost mai greu, acum nu facem faţă . Sperăm, cum am mai spus, să obţinem un spaţiu corespunzător .

Aţi dori pe viitor o extindere, să creşteţi numărul claselor de elevi, să diversificaţi şi mai mult activităţile şi modalităţile de educaţie? Dacă da, ce aţi dori să aduceţi în plus?

Slavă Domnului avem la ce ne raporta, nu trebuie să reinventăm roata , avem „Şcoala Muncii” a lui Simion Mehedinţi, ştim importanţa cântecului în formarea omului şi de asemeni ştim că o educaţie trebuie făcută băiatului şi o alta fetei!!  Apoi trebuie creat un mediu educativ sănătos.

Consider importanţa acestei şcoli cu adevărat covârşitoare şi tinde să devină din nefericire, dacă nu cumva a devenit deja, un adevărat paradox funcţionarea unei astfel de şcoli în contextul social de astăzi, unde pe lângă o propagandă anti-creştină, realizată mai mult sau mai puţin făţiş şi aici putem da ca exemplu propunerea şi încercarea de a scoate religia din şcoli, ne confruntăm cu  problema indiferentismului religios. Să luăm spre exemplu tinerii de astăzi, al căror interes vis-a-vis de Biserică este destul de scăzut!

Nu e un paradox, este o laşitate şi o lipsă de responsabilitate a noastră. Părintele Iustin vorbește despre o inflaţie de smerenie, adică o falsă smerenie, o miorlăială „creştină” caracterizată prin ateism şi frică.

Numai vorbiţi aşa de tineri! Tinerii sunt grozavi, cad în genunchi în faţa lor. Iar cei care bâjbâie încă o fac din cauza mea: eu nu mi-am făcut datoria faţă de ei, eu n-am fost o lumină ci doar un „chimval răsunător”, care, după  cum vedeţi  bine răsună şi în acest interviu.

Din perspectiva dumneavoastră, cum credeţi că ajută efectiv şcoala creştină, societatea şi mai ales tinerii, pentru că despre ei este vorba atunci când ne referim la şcoală?

Pregătind tinerii să preia conducerea şi „producând” sfinţi sau mai exact păstrând nealterată sfinţenia cu care pruncul intră în viaţă prin Taina Sfântului Botez, cu alte cuvinte învăţând pruncul să urmeze modelul lui Hristos Mântuitorul, Care a iubit şi S-a ostenit pentru aproapele Său iar nu pseudo-modelul „hristosului umanistul”.

Vă mulţumim pentru timpul acordat! Vă dorim multă sănătate şi spor în ceea ce faceţi şi nădăjduiesc că ne vom  mai întâlni cu ocazia unui nou interviu, pentru a ne vorbi şi despre celelalte proiecte pe care fundaţia dumneavoastră le desfăşoară.

Să vă rugaţi pentru mine să pot trăi creştineşte, nu doar să mă grozăvesc vorbind!

 * La cererea domnului Marcel Bouroş, acest interviu a fost ilustrat doar cu icoana Sfinţilor Brâncoveni.